miercuri, 22 ianuarie 2014

România. Punct.

Pentru că sunt foarte supărată pe tot ce s-a întâmplat zilele aceste în ţărişoara noastră şi marele ajutor pe care îl dau autorităţile cetăţenilor, să vă povestesc o întâmplare, tot cu autorităti. Din păcate e reală şi da, mi s-a întâmplat mie.

Prin vara lui 2013 plec în Italia. În concediu, regiunea Toscana, Pisa mai exact. De ce m-am dus şi cum a fost excursia nu e deloc relevant pentru postarea în cauză.

Buuun, şi într-o zi uite aşa, cam penultima din concediul din Italia, prietena mea cu care am fost vrea să viziteze casa lui Pucini şi mergem să vizităm. Cu trenul. Schimbăm într-un sătuc şi realizez să nu am portofelul în geantă. Deci toate senzaţiile din lume erau la mine în cap şi în inimă. Nu-mi era de bani, sau de cărţile de vizită, ci de acte. Da da, de acte. Pentru că buletinul era în portofel, portofel care nu mai era la mine. Buletin cu care trebuia să părăsesc ţara.  Sunăm pe la agenţia de turism, pe la prieteni să vedem ce e de făcut. Dau o declaraţie în gară (poliţiştii foarte bine intenţionaţi dar total pe lângă), nu se rezolvă nimic, deci nu-mi rămâne decât să merg la un consulat să rezolv acolo.

Şi plecăm cu trenul la Bologna, la consulat. Norocul meu e că prietena mea a rămas cu mine. Deci plecăm, tot cu trenul, atenţie eu fară nici un ban. Ajungem la Bologna, ne cazăm, dis de dimineaţă ajungem la consulat. Doamne Dumnezeule! Doamne Dumnezeule! Pe scurt:
  • -      Toata populaţia universului acolo. Copii, părinţi cu copii mici, bebeluşi, ţigani, pardon, cum le-o fi zicând că cică nu pot folosi acest apelativ... Deci muuultă lume, vreo sută şi ceva, mizerie cât cuprinde şi multă gălăgie şi ţărănism dus la cote maxime
  • -          Stau la rând. Cateva ore, vreo 10. În picioare desigur. Că doar nu s-a gândit nimeni să creeze condiţii civilizate pentru cetăţeni. Ăia de-s ai tăi adică, pentru că am fost la consulat român.
  • -          Şi stăm şi stăm şi fugi şi fă poze. Unde? Descurcă-te! Şi facem şi poze şi mâncăm din supermarket, în picioare, cum putem.
  • -         După vreo 10 ore (fără exagerare), gata hârtia. Deci vă costă 60 de euro. Poftim măh? Eşti prost? Păi nu auzi că mi-au furat tot. Asta e doamnă politica, 60 de euro. (ca să nu mai zic că deşteptul mi-a cerut copie după actul de identitate. Păi l-am pierdut/mi s-a furat, boule!) Plătesc 60 de euro (prietena mea, săraca, noroc că a avut ea bani), primesc nenorocita de adeverinţă să pot naibii să vin înapoi în căcat, pardon, în ţară.
  • -        Ajunse la Cluj, prietena mea trece de control, pe mine, mă opreşte. Domnişoară, nu puteti întra în ţară, nu ştiu ce hârtie e asta, dar trebuie paşaport sau buletin. Deci bă, cât să fii de prost??!!! adică pe bune. Îi explic  omului tot şi mai ales că e hârtie de la o instituţie şi toată tărăşenia. Mă lasă în cele din urmă, cu o faţă extrem de scârbită.

Nu aş fi scris povestea asta, adevărată, dacă nu se întâmpla tragedia cu avionul prăbuşit şi o tonă de autorităţi incompetente. Pentru că nu e relevanta nici ţara în care am fost, nici dacă am pierdut portofelul sau dacă mi s-a furat, important e că STATUL/AUTORITĂŢILE NU TE AJUTĂ! Punct. NU te ajută! Ba îţi mai cer şi bani pentru hărtii. Dacă nu era prietena mea cu mine? Atunci cum făceam, prietene?

Concluzia: noroc cu prietenii care te ajută, că din partea statului, autorităţilor, poţi dracu să mori şi îi doare fix la coaie. DA, fix acolo!

2 comentarii:

  1. Imi pare rau pentru nefericirea ce s-a abatut asupra ta. Pana la urma, daca functionau bine toate institutiile, mai stateai la aeroport vreo ora si ceva. Pana verifica la Consulatul din Italia ca documentul s-a emis; dupa reactia aceluia, imi dau seama ca nu mai intalnise situatia asta, iar tu puteai sa fii un imigrant ilegal din Africa venit in Italia ;) Exagerez, dar iti dai seama ca omul nu stia probabil procedura si a actionat dupa propria vointa. Norocul tau ca vointele voastre s-au intersectat.

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) Oricum, m-a surpins reactia lui. SA ziceam ca aia, din toata nebunia de atunci, a fost cea mai ok raectie, omul a verificat. Inteleg asta. Ce s-a intamplat pana acolo, cu nebunia de la Consulat si nepasarea crasa de acolo, aia e ceva ce... nu prea am cuvinte sa descriu. Adica le am, dar mi-e rusine sa le scriu :)) Mersi de comentariu. Te mai astept pe aici :)

    RăspundețiȘtergere