vineri, 17 ianuarie 2014

Proasta de la teatru

Îmi plac foarte mult actorii. Îi stimez şi mi se pare minunată meseria lor. Am şi câţiva prieteni dragi care contribuie la minunăţia teatrului. Aici însă nu vreau să vorbesc despre spectacolul de teatru, instituţia teatrală. Vreau să vă povestesc despre o proastă.

Joi, 16,01,2014, merg cu o prietenă la teatru. Ea, mare iubitoare de acest gen, eu, uşor pe lângă. Dar merg, pentru ea, pentru cultură, pentru diversitate. Ne luăm bilete la A fost o dată la Timişoara, un spectacol de vreo 2 ore jumătate, vă invit să-l vizionaţi. Ei, spectacolul ca spectacolul, dar vaca din spatele meu? De la începutul piesei, ora 19 şi până la 21.30, această distinsă domnişoară, avidă de teatru şi mare cunoscătoare a comentat non stop şi a râs ca o tembelă. Zic dacă era comedie, dar când numai unul râde din toată sala, bag seamă nu prea e comedie. Un râs isteric, forţat şi la fiecare intervenţie a unui actor din piesă, vocifera, râdea, vezi doamne cine e ea şi cât e de jmecheră. Noroc cu pauză că a plecat să-şi aerisească mintea (speram eu) şi am avut 15 minute de linişte, păcat doar că s-a întors. La un moment dat, sincer, îmi doream să îi cadă ceva în cap.

Nu m-am putut bucura deloc de piesă. Acest tip de spectatori sunt extrem de greu de suportat, mai ales când îţi urlă, la propriu, în urechi. Deci stimată domnişoară, îţi transmit din suflet că eşti o ...
Deşi, gândindu-mă, cred că eu am o problemă. Am mai fost la un concert la Budapesta (incredibil, de altfel) şi 2 din spatele meu mâncau hot-dog. În timpul concertului. A mirosit de nu-ţi poţi închipui. Mănâncă prietene afară, înainte sau în pauză, să nu trebuiască alţii să stea cu mască. Tot la un concert, tot o vacă a vorbit non stop. Atât de tare m-am enervat că m-am întors şi i-am zis tradiţionalul shut the fuck up!


Oricum, exceptând acest incident, teatru e fain, nu sunt un fan declarat, însă susţin şi apreciez teatrul, cred că trebuie să mergem, să ne îmbogăţim şi să apreciem cu ropote de aplauze munca minunată a actorilor. La următorul spectacol/concert sper din inimă să am oameni normali în jurul meu!

2 comentarii:

  1. Doris, din păcate e greu de crezut că lumea se va civiliza într-atât încât să ştie să fie un bun public. Din păcate nu ştiu să se comporte, nu ştiu să se îmbrace, nu ştiu să aplaude la un spectacol.Valabil, uneori (dar mult mai puţin!) şi în străinătate. Cred că soluţia este să te/ne concentrăm extrem de intens pe spectacol, poate funcţionează. Oamenii, din păcate, nu se schimbă.

    RăspundețiȘtergere
  2. :) Da, Simona, sunt de acord cu tine. E greu de disciplinat acest gen de om/spectator. Insa din pacate, cu toate ca am incercat sa ma concentrez la spectacol, parca tot mai tare m-a sacait tipa din spate, decat m-a captat piesa din fata :) Oricum, nu e motiv sa nu mai merg la teatru, asta e clar. Pentru 1-2-3 proaste/prosti ( e cuvant urat, dar nu gasesc altul mai bun) nu o sa stau eu acasa. :) Asa ca, te rog, mai du-ma :)

    RăspundețiȘtergere