luni, 23 martie 2015

Să nu dai niciodată totul!

Cred că am mai scris de treaba asta, dar zilele acestea mi-e revenit în minte ”problema”.

În urmă cu mulți ani, când eram eu mică mititică, am avut o discuție de oameni mari cu o prietenă de familie, ea pe la 40 de ani, cam așa. Cred că se certase cu bărba-su, ideea e că mi-a trântit una atunci de o țin minte și acum și cred că o voi ține minte toată viața: să nu dai niciodată totul! Să ai mereu o rezervă.

Sigur, omul la nervi, supărare și foame spune multe, poate dacă aș întâlni-o acum și i-aș povesti, posibil să nu mai țină minte nimic. Ideea e că mie mi-a rămas și, cred că involuntar, respect cu sfințenie. Sau cel puțin mă străduiesc. Să nu dau niciodată totul. Să am o rezervă. Never love too much, never care too much, never be too involved, cred că până la urmă aici se reduce totul. Poate ce-i prea mult strică. Prea multă încredere, prea multă iubire, prea multă speranță, prea multă pasiune. Toate astea cauzează dezamăgire dacă nu-ți ies perfect și hai să o spunem pe aia dreaptă, de prea puține ori ne iese.

Știu că nu a fost un sfat și poate a fost o vorbă aruncată la nervi și durere și eu eram prin preajmă. Poate nu are nici o valoare, dar, pentru mine, a devenit unul din motto-urile vieții mele: să nu dai niciodată totul!

Vorbe de bine I

Nu știu dacă e neaparat o nouă categorie, dar îmi propun să încep ziua de luni așa: cu vorbe bune, spuse de oameni mari, sau mici, celebrități sau necunoscuți, de acum sau de atunci.

Încep cu unul din citatele mele preferate. Nu știu dacă există o declarație de iubire mai frumoasă.Și așa să știți că io-s tare greu de impresionat și tare rău mă enervează dulcegăriile. Asta, în schimb, mi se pare minunată:


luni, 9 martie 2015

Surprize dulci și neașteptate!

Acum ceva timp am văzut pe Facebook niște ”pachețele” ambalate super drăguț. Nici nu mi-am bătut capul ce conțin, mi se păreau foarte simpatice și mă gândeam tare inventiv a fost omul ăsta.

După ceva timp, am văzut pachețelele aste super cute la un magazin din mall. Ce-aveți aici, zic? Ciocolată, îmi răspunde tanti. A naibii treabă, m-am gândit, ia să studiez eu puțin. Și m-am dat pe domnul Facebook, am găsit pagina lor, Vreau Atenție și m-am delectat cu minunatele lor ambalaje. Recunosc, nu consumasem ciocolata, nici nu sunt un mare fan dulce, însă ambalajele sunt absolut delicioase. Tare am apreciat găselnița cu designul.

Astăzi, primesc un colet, ambalat frumos, într-o folie gri. Flori n-au cum să fie, m-am gândit. Deschid super entuziasmată și ce să vezi: 3 atenții J Și m-am bucurat ca un copil mic pentru că cineva s-a gândit la mine și a vrut să-mi facă ziua frumoasă.  Nu am deschis încă ciocolatele, parcă mi-e milă așa să le desfac. În caz că aveți vreo zi de naștere, doriți să faceți o surpriză cuiva, sau să îi transmiteți unui prieten că îl apreciați, vă recomand cu căldură ciocolata Vreau Atenție. Nici măcar nu trebuie să fie fan cicolată respectivul/respectiva, la ce ambalaje drăguțe au, sigur nu dați greș.


Asta am primit eu. 






Mulțumesc dragă Corina! Mi-ai făcut ziua mai veselă și mai dulce! 


duminică, 8 martie 2015

Câteva filme VIII

The Boy Next Door -  e un film tare ciudățel. Pare mult mai fain din trailer. Mi-era dor să o văd pe Jennifer Lopez jucând, a trecut ceva timp de când nu am mai văzut-o. Dacă stau bine să mă gândesc, nici de cântat nu a mai prea cântat, sau cel puțin nu a ajuns nimic nou la noi. Filmul, așadar, e povestea profesoarei de literatură engleză, Claire, aflată în plind divorț de soțul infidel. Locuiește cu fiul ei liceean și ajunge să se ”îmbârlige” cu mult mai tinerelul Noah, nepotul vecinului de peste drum. Tipul e un dezaxat sărit de pe fix cum de mult nu am mai văzut în filme, iar J Lo e mișto rău. Cam atât. Deloc impresionant. Povestea, cumva, interesantă: un puști obsedat până la infinit de o femeie. V-am zis că e tzaca, nu?

De ce eu? – poate cel mai controversat și așteptat film românesc. Nu vreau sa vă povestesc absolut nimic, vă recomand călduros că îl vedeți. Zic că nu e de ratat. Mie mi-a plăcut.

Desigur, nu se abandonează Scandal, Grey s Anatomy, The Big Bang Theory și New Girl.


joi, 5 martie 2015

Fotografii, cetăți, reportaj

L-am cunoscut pe Radu, cred, anul trecut prin aprilie cu ocazia unui eveniment. Mi s-a părut (și probabil și este) un tip extrem de liniștit, calculat, tăcut. Aflasem că e din București, mă așteptam să fie mai agitat, cum știm noi din provincie că sunt cei din capitală. Părea așa captivat în lumea fotografiei, nu prea lua parte la discuțiile de grup, ci ne ”spiona” și făcea tăcut fotografii.

De atunci, ne-am revăzut la diverse alte evenimente, conferințe, workshop-uri și chiar am avut ocazia, anul trecut, să particip la un workshop de fotografie ținut de el. Eu habar nu am să fac poze, nici măcar cameră foto nu am, deci vă dați seama ce pricepută sunt. Țin minte că la acel curs zicea ceva de fata entuziasmată din corporație și m-am regăsit. Adică văd ceva, pac repede poza, fără să stai să analizezi, să gândești, să cântărești lucrurile. Sunt lucruri care ne scapă, probabil din prea mult entuziasm, sau din lipsă de pregătire. Varianta a 2-a are pondere mare.

Zilele trecute, navigând pe domnul Facebook, am văzut că Radu are și pagină de FB. Sunt prietenă cu el, dar nu-i dădusem Like. Și am dat. Pagină foarte nouă, cred că atunci lansată. Și m-am dat ceva pe siteul lui, nu cel cu lanuldesecară, ci site-ul nou, radubadoiu.com. Și mi-a plăcut. Munca și ceea ce face o apreciam deja, mi-a făcut plăcere să-i răsfoiesc albumele de pe site.

În ziua imediat următoare am primit un comunicat de presă în care actor principal era Radu. Na zic, uite treabă. Și fetele de la agenția care îl reprezintă au anunțat un seminar de fotografie Reportage Session.

Reportage Session este un concept original al lui Radu,care se va axa pe vizite și reportaje foto la cetățile și bisericile fortificate de la Biertan - Richis - Moșna - Criț - Saschiz – Sighișoara.

 Mi-a plăcut citatul: Îmi doresc ca fiecare participant să înțeleagă, la finalul taberei, că apartul de fotografiat este un instrument și nimic mai mult. Vom face exerciții de exorcizare, sclavii tehnicii se vor elibera și vor învăța să stăpânească, să domine și să folosească fără milă aparatura. Vom defini în fiecare dimineață, aproape redundant, scopul actului fotografic? să-ți exprimi ideile, să fii creativ. să influențezi și să-i faci să vibreze pe cei care-ți privesc munca. :)

Prețul unui loc la Reportage Session este de 240 de euro şi include, pe lângă sesiunile de workshop zilnice: transport dus-întors Sibiu - Biertan, cazare trei nopți la Pensiunea Unglerus din Biertan, mese principale și gustări pe tot parcursul evenimentului.

Pentru doritori, înscrierile se fac la adresa de e-mail contact@prbeta.ro, în limita celor 10 locuri disponibile. Cred că va fi ceva tare frumos. 

Dacă nu v-am lămurit, sunt sigură că Radu vă stă la dispoziție!


duminică, 1 martie 2015

Câteva filme VII

50 shades of Grey – ăsta e filmul ăla mega controversat, făcut după cartea la fel de controversată. Na, aici, surprinzător sau nu, o spun clar și răspicat: măh, mie mi-a plăcut. Atât am avut de zis aici. 

Big Eyes – încep prin a spune că mi-a plăcut tare mult filmul. M-am uitat la el în principal datorită regizorului, Tim Burton, sun fan. Ăsta e un film puțin diferit față de ce am văzut în ultimele lui filme. Amy Adams e minunată, iar Christoph Waltz e un nebun impecabil, hainele anilor 50 minunate, decor de poveste. Filmul prezintă povestea adevărată a pictoriței Margaret Keane renumită pentru ineditele picturi care înfățișau copii cu ochi mari. Divorțată și cu un copil, mutată în alt oraș, singură, îl întâlnește pe șarmanul ”pictor” Walter Keane și, pentru a nu-și pierde fata, se căsătorește cu acesta. El e de fapt un șarlatan și întreaga lor căsnicie, vreo 10 ani, profită de talentul și naivitatea soției mult prea talentată. Mișto film, îl recomand cu drag!

Desigur, nu se abandonează Scandal, Grey s Anatomy, The Big Bang Theory și New Girl.