luni, 20 ianuarie 2014

Despre tenis, Halep şi oameni ciudaţi!

Îmi place tenisul. Mult.
Sunt subiectivă în tenis şi în general.
La tenis iau pe câte unul în braţe şi îl ţin. Joacă bine, joacă rău,e al meu şi ţin cu respectivul jucător, orice ar fi. Orice ar fi!
Până nu de mult eram fan Clijsters. Răăăău fan! Bine, şi acum sunt, dar cum nu mai joacă, m-am reorientat. Norocul face să mă uit în propria ogradă, adică România.



După ce ani de zile s-a antrenat să ajungă la un nivel extrem de bun, iată că şansa e a Simonei Halep. O jucătoare cu stil curat, îngrijit, frumos. Nu fac analiză de tenis, că habar n-am.
Supărarea mea e următoarea: de ce ştim să sprijim oameni, jucători, echipe, sportivi, cântăreţi, actori, etc, doar când le merge bine? De ce când pierd un meci (vezi cazul Halep care pierde în primul tur la Sidney) aruncăm cu noroi? De ce după ce pierd un meci, joacă prost o piesă, nu cântă la potenţial maxim, dăm cu vorbe urâte? De ce după un timp, când acelaşi jucător/cântăreţ/actor, etc, face un joc/rol fenomenal, atunci daaaaaa, îl susţinem iar şi iar e cel mai bun şi ce mândri suntem noi (cu toate că acum 2 săptămâni de lepădai de el). Una e critica şi alta e batjocura, să fim bine înţeleşi. Adică serios, nu e cam deplasată toată treaba? Ori susţii pe cineva, ori nu? Ori e prost de îngheaţă apele, ori, bun, nebun cum e, îl sprijini, că doar de aia e preferatul tău, nu?

Nu ştiu dacă e obicei pur românesc sau nu, dar e urât şi deplasat. Iniţial am vrut să fac o comparaţie, dar după mi-am dat seama că e deplasată şi urâtă. Nu pentru oameni în general, ci pentru cealaltă parte a comparaţiei.

Până  una alta, succes  #halep! Pierzi, câştigi, parte din România e alături de tine! Aia care va fi indiferent de joc şi rezultat!


*sursa foto: http://uk.eurosport.yahoo.com/

2 comentarii:

  1. Din lipsa de educatie din pacate. Dar adevaratii fani ai Simonei vor fi alaturi de ea in orice situatie. Nu sunt putini, poate nici foarte multi, dar sunt buni, si asta conteaza cel mai mult.

    RăspundețiȘtergere