How to conquer my soul!

Băh, cu mâncare! Sigur, alte 2-3 calităţi nu ar strica, dar prefer să mă inviţi la cină decât să-mi reciţi o poezie. Sunt foarte romantică, v-aţi prins. Deci, dudes, asta e cheia: food! J)

Alegeri (nu electorale!)

Vorbeam zilele trecute cu cineva despre persoanele din viață, cum alegeri pe care le facem la un moment dat ne ghidează practic toată viața. Eu, de exemplu, am o grămadă de prieteni faini ”culeși” datorită facultății, a jobului (urmare și el a facultății) și tot așa. Dacă nu aș fi ales CRP-ul în 2007 cine știe unde eram acum...

E foarte mișto povestea unor prieteni comuni (hei dudes, sper că e ok că scriu de asta aici, în caz contrar, un telefon și rezolvăm). Ea se duce la teatru fără bilet. Nu a mai reușit să cumpere, sold out, dar, perseverentă fata din fire, se duce, poate poate. El avea două bilete, dar, cumva, însoțitoarea nu a mai reușit să ajungă. Și îi lasă biletul ei.

Pe ea am cunoscut-o întâmplător, mi-a fost de foarte mare ajutor într-o acțiune pe care am derulat-o pentru compania la care lucrez. A venit să ne ajute voluntar. Pe el, l-am cunoscut prin ea, după câțiva ani, iar acum mergem împreună la concerte și beri și povești. Amândoi, îmi place să cred, îmi sunt prieteni. 

Tot zilele trecute  vorbeam cu cineva (altcineva) despre mutări și cum nimic nu te ține în loc. Doar prietenii. Sau vorba unora decât prietenii. Și da, uneori te țin bine. În fond, nu știu ce mai ai dacă îi pierzi. :)

Ce-mi doresc de ziua mea

Anul acesta, ca în fiecare an, e ziua mea. Anul ăsta împlinesc (insert expresie-clişeu aici: frumoasa vârstă de) 27 de ani. Şi nu, nu sunt măritată şi nici nu am copil.

Îi spuneam prietenei mele când am fost în Germania că anul ăsta se va întâmpla ceva. Nu ştiu ce, ceva va fi oricum. Nu ştiu dacă e rău sau bine, profesional sau personal (rău sau bine), dar am io aşa un filing că 27 ăsta va fi cu urmări, cu schimbări. Până acum, nu a început bine, sper să-şi vină în fire şi să se schimbe.

Na, şi gândindu-mă eu aşa la ziua mea, m-am întrebat oare ce aş vrea? Niciodată nu ştiu să răspund la întrebarea asta (ce vrei de ziua ta?), dar pentru anul ăsta aş fi vrut ceva: un festival cu muzica ce-mi place mie! Şi e ceva în Timişoara, doar că fix fix 3 săptămâni mai devreme, adicătelea 4-5-6 iunie. Căpiţele fac un awesome event şi bag de seamă în de joi, 4 iunie, mă mut în La Căpiţe. Acolo mă găsiţi. Bine era dacă se nimerea pe 26, dar hai că poate am noroc la anul. 

My favourite song

Am văzut poza aceasta pe net, astăzi şi am zâmbit aşa ştregăreşte.

poza: purple clover Fb

După care mi-a cam pierit zâmbetul când am realizat ce piesă îmi place mie cel mai mult şi cel mai mult pe lumea asta. Că e tristă. Şi deprimantă. Iar eu nu sunt nici tristă, nici deprima(n)tă, aş zice că sunt chiar pe dos. Dar te mai uiţi...piesa rămâne cea mai frumoasă dintre toate, iar mesajul de pe poză e şi el adevărăciune.

Senzaţional! Click aici! Nu o să îţi să crezi ce piesă este! https://www.youtube.com/watch?v=qT6XCvDUUsU

Seri de mai

Îmi place mult cum sună asta: seri de mai. Când aud expresia, mă văd deja pe malul mării, e seară, cântă o muzică ciudată dar cumva îmi place, iar eu am în mână nelipsitul pahar de vin alb. Nu de plastic.

Nu sunt la mare și nu am nisip la picioare. În rest, cântă o muzică plăcută, iar în mână am nelipsitul pahar de vin. Alb. Aștept marea și nisipul. Până atunci, mi-am început serile de mai cu filme (le iubesc), cu vin alb (îl iubesc), cu muzică bună (Zaz îmi cântă doar mie, v-am spus că o iubesc?), iar vinul e alb. Bun. Îl iubesc și pe el. 

În capul meu,  sunt la mare...