joi, 16 octombrie 2014

Când mașina chiar nu te iubește!

În urmă cu 1 an, trebuia să ajung la aeroport să ridic un omuleț. Omuleț prieten. Pe drum, m-am oprit la o benzinărie să pun combustibil să fie treaba treabă. Pun benzină, plătesc, urc în mașină, pornesc. Pornesc. Nunu....nu vrea. Mai încerc odată și învârt din nou cheia în contact. Nimic. Vine băiatul de la stație:

-          - Hai să te împing că sunt mașini în spate.

Pffff....ce frast se întâmplă? Mno, cumva, sexy bolidul meu pornește. La semafor moare din nou. Uaaiii Doamne....ce mă fac? Una bucată copil al străzii cerșea. Cobor geamul și strig:

-        -   Băiatu, hai împinge-mă puțin să am avânt că s-a stricat minunăția.

Nu prea a fost încântat, dar, gândindu-se că primește ceva, omul împinge. Eu, fata serioasă și de cuvânt, iau geanta să dau să achit. Când mă uit, numa bancnote de 10 lei. Amice, iarta-mă, n-am nimic la mine. Și plec. Omul mi-a aruncat toate înjurăturile posibile și gesticula nevoie mare. Blestemele s-au prins că la următorul semafor moare iar. Gata, sun băieții de la lucru. Băieții, oameni faini, vin repede și dau să mă ajute. Evident, a dracu treabă, când au venit, a pornit nenorocita din prima.

-         -  Mă, io nu-s nebună, mașina asta nu merge.

S-au uitat lung la mine, au oprit motorul, l-au stins, iar l-au pornit, iar l-au stins, l-au pornit, hopaaa....nu pornește. Ieeeiii m-am gândit, vedeți, vedeți, nu-i bună!!!
O repară, dau să plec. Ajung în fața casei, bam. Moare. Îi sun iar.

End of story one!

Marți, am avut treabă în oraș cu niște oameni faini. După ce m-am văzut cu Ovi și Oana, dau să plec acasă. Eu da, dar mașina nu e de acord. Nimic. Hai te rog, hai, pornește, să plecăm, uite că-i 7 și se întunecă. Nimic. Am sunat colegul să îi povestesc. Cred că s-a speriat că a pornit. Ajung acasă, parchez. Opresc motorul, o las puțin, dau să pornesc iar. Nimic.

-         -  Alo, auzi, hai te rog mâine după mine, nu vrea mă mașina asta să pornească.

End of story 2

Între acestea, a mai fost o dată când am dat să plec de la lucru și mașina s-a gândit că am stat prea puțin și nu se dădea urnită din loc. A trebuit să vină un băiat bun să-i schimbe bateria. Nuuuu, nu am lăsat farurile aprinse.

Într-o dimineață dau să plec din garaj, pff, zici că avem o tonă pe ea, așa se mișca. Cobor, mă uit la roți....una a abandonat.

-    - Alo, omu, am pană!

4 comentarii:

  1. Vai, cate peripetii, de-mi ziceai, ne organizam altfel. :)
    Am patit si eu o data sa nu imi porneasca, muream de nervi, fix cand aveam mai mare nevoie de ea nu pornea. Am incercat de vreo 20 de ori, imi venea sa plang acolo si l-am sunat pe Alex disperata ca aveam petrecerea de burlacita a lu' best friend de dus la capat. A venit Alex si... a pornit din prima nenorocita. :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur atunci ca nu sunt singura :))) dar sa-ti spun ca, urmatoarea zi cand a venit colegul sa repare masina (dupa ce m-am intalnit cu tine), s-a pus la volan, a invartit de cheie....a pornit! Deci nu vrei sa stii privirea lui si nervii mei :))))

    RăspundețiȘtergere
  3. Hmmm...cred ca orice mamifer de sex masculin care citeste postarea asta se gandeste.... ,,da, femeile si masinile!'' :) ...asta in cazul cel mai pozitiv!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) pai da, dra acum ce sa fac....am eu ghinion la masini, politie si alte cele :)) ca de condus, conduc exemplar. plus ca stiu sa parchez cu spatele :)))

      Ștergere