joi, 25 septembrie 2014

Cea mai frumoasă zi

Cam așa aș putea spune că a fost ieri la concertul domnului Alexandru Andrieș la Filarmonică. M-am dus, sincer, fără nici un fel de așteptare, ascultasem o singură melodie de-a lui Andrieș pe care cred că o știe și o place toată lumea Cea mai frumoasă zi. Altceva habar nu aveam, deci m-am dus relaxată, odihnită, cu dorința de a fi surpinsă.

Și am fost. Plăcut. Am ajuns repede, cu vreo jumătate de oră înainte și în fața Filarmonicii erau câteva persoane. Era frig bine pentru septembrie. Nu a trecut mult și deja holul era plin, lumea stătea la coadă să intre la concert și la căldură. Am intrat în sală printre ultimii, m-am urcat sus, aveam o priveliște frumoasă și vedeam minunat sala, scena, instrumentele. A fost multă lume, nesperat de multă, seamă că se ascultă Andrieș, că lumea îl place și e nerăbdătoare să îl vadă și să-l asculte live. Concertul a fost tare plăcut, suav și delicat, m-am relaxat de minune și stăteam cu ochii închiși, visând așa la te miri ce. Mai puneam un status din când în când, bată-le vina de rețele sociale.

Ce mi-a plăcut cel mai mult, exceptând muzica și artiștii de pe scenă a fost simțul umorului extrem de bine dezvoltat și de plăcut al domnului Andrieș. Mi s-a părut foarte degajat, era parcă la o întâlnire cu prietenii și nu în sală plină la Filarmonică, a fost foarte dezinvolt, amuzant și delicat.

Concertul de aseară aș putea spune că a fost și o lecție pentru mine. Nu trebuie să-ți placă nespus de mult un artist, o piesă de teatru, un eveniment, important e să ai curajul să încerci, nu știi niciodată ce descoperi. Unde mai pui că m-am întâlnit cu prieteni dragi care să facă seară completă.

Felicitări PRbeta pentru organizarea evenimentului!

Foto: Flavius Neamciuc

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu