vineri, 18 aprilie 2014

6 martie 1927 - 17 aprilie 2014

Da, ok, ştiu. Încă o postare despre Marquez şi cum a murit el săracul. Păi, cam da. Adică, dacă stai să te gândeşti, copiii ăştia nu mai citesc că au interneţi şi toate cele (nu-i rău că au interneţi) aşa că cei care scriu acum nu vor mai fi nici citiţi, nici plânşi de generaţia super-druper-extra de acum. Aşa că da, încă o postare despre Marquez.

Când eram eu mică, eram ca toţi copiii. Indiferentă. Adică las-o-n mă-sa de şcoală, ce tot atâta învăţătură, lecturile obligatorii erau bleah (doar titulatura de obligatoriu îmi spunea clar: orice ar fi, nu citi! Şi aia am şi făcut). Mnoa, dar, omul se mai deşteaptă, mai creşte, mai cunoaşte lume, mai bagă la cap. Şi în momentul în care nimic  nu a mai fost obligatoriu (pe bune, schimbaţi naibii titulatura), am prins gustul cărţii.

Pe la vreo 20 de ani l-am descoperit pe Marquez. Târziu ar spune unii. La timp aş spune eu.  Aveam un job, primul, în Timişoara, la juma de normă, deci bani puţini, dar în rest, toate la locul lor. Auzisem eu că din primul salar trebuie sa îţi iei ceva să ţii minte toată viaţă, să rămână (adică nu te îmbăta ca porcu de toţi banii). M-am tot gândit...să iau o vază care naiba-i rostul? Să plec undeva nici vorbă, haine ...neahhh. Şi atunci mi-am luat o carte. Cei mai buni 50 de lei cheltuiţi vreodată. Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez. Şi a fost prima dată când l-am citit şi tot atunci am ştiu că îmi place. Că a murit omul e şi normal că nimic nu ţine o veşnicie. Dar nimic. L-am plâns şi pe Sabato care e în topul preferinţelor, dar atunci nu aveam blog să şi scriu (sîc).


Şi atunci, în loc să vă povestec cum am vopsit eu ouă, cum am luat lumină şi am înconjurat biserici, cât de bună a ieşit Pasca şi ce tare e de Iepuraş, eu am decis să vă povestesc, în Sfântă zi de Vinerea Mare, cum l-am cunoscut eu pe Marquez. Că ouăle roşii puse pe toţi pereţii nu te fac nici credincios, nici cool. Să-l plângi pe Marquez sau orice alt artist/interpret/actor/scriitor/ş.a.m.d care a schimbat ceva în tine, da!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu