Cum am ajuns eu aici?

Sunt PR la o companie care începe cu F şi se termină cu I şi la mijloc conţine literele O R N E T T. De mică,  când avem eu vreo 14-15 ani (că pe vremea aia la 14 ani erai mic, nu ca acum), descoperisem eu produsele astea de patiserie. Şi toooaaaaaată ziua bună ziua stăteam la coadă să ne luăm diverse sortimente: dulci, sărate, mici, mari. Ţin minte că în liceu (în Arad), în pauza mare, mergeam să luăm produse de la magazinul din colţ, cu listă şi o ditamai plasa. Chiar aşa a fost. Cine voia, se scria pe listă: Doris, de 3 lei cu telemea şi 2 lei cu vişine, şi tot aşa. Responsabilul pe acea zi lua frumos plăsuţa, banii şi mergea fugea la magazin. Şi asta a durat o perioadă bună de timp. Pe atunci, mi se părea ceva fenomenal, nemaiîntâlnit şi ce fain de ăia care lucrează acolo.

După ani, nu am mai stat la coadă la produse şi nici nu mai mergeam cu plasa şi cu lista. După ani, am ajuns să fie eu cea la care mă gândeam în urmă cu mult timp. Să fiu omul din interior, cel care lucrează şi contribuie la minunăţiile alea, după ani, viaţa m-a dus exact în locul şi în poziţia pe care o visasem în urmă cu 10 ani. Mult spus visasem, nici nu îndrăzneam la asta, ci părea aşa, ceva extraordinar de frumos, dar de neatins.

Nu aş putea descrie ce sentiment minunat mă încearcă, câtă emoţie a fost în prima mea zi de muncă, cu cât drag făceam şi fac în continuare munca aici. Niciodată nu mi-aş fi închipuit... Se zice că atunci când îţi place ce faci, nu e greu. Aşa este, de fapt, este un greu suportabil, extrem de plăcut. Când avem un proiect nou, eu spun: yeeyy, hai să ne jucăm! Pentru că în fond, asta e. O joacă atât de frumoasă că nu-ţi mai vine să o laşi.

Există o persoană, tare dragă mie, fără de care, nimic din ce am scris, nu era posibil. Mulţumesc, my friend!