Zilele trecute am fost în excursie. Ca atunci când mergeam cu clasa în
generală, însă acum ne-au dus în grup restrâns (3 persoane) cu puţină treabă.
Am numit-o excursie pentru că pentru
mine orice călătorie mai lungă de 100 de km e excursie, iar daca şi gaşca e faină
atunci sigur e excursie.
Am plecat dimineaţala 8. Prima oprire: Lugoj (cafea şi sandviş). Mai apoi,
pe un drum cam aglomerat pe gustul meu, ne-am îndreptat către Ţara Haţegului. Peisajul
e tare tare frumos, e prima dată când ajung mai departe de Caransebeş (pe
tarseul respectiv). M-a surprins Sarmizegetusa. Nu mă aşteptam ca localitatea
să fie atât de mică. Nu am vizitat situl de aici, nu a fost timp. Ce NU vă
recomand e restaurantul de la intrare, nu sunt preţuri mari, dar la final, fac ei
să fie mari. Grijă mare la nota de plată dacă alegeţi să mâncaţi aici!
Destinaţia noastră a fost Vulcan, Hunedoara, după un foarte scurt şi rapid
tur al oraşului Petroşani. Am ascultat cu mare mare drag şi interes şi amărăciune
totodată poveştile minerilor, viaţa de miner care se trezeşte la ora 3.30 să
poată intra la 5 fix în mină, care străbate câteva zeci de minute până ajunge
la locul exact, riscuri şi neliniştea faptului că de intrat ai intrat, dar de
ieşit? Mi-am dat seama că noi din Vestul ţării suntem tare norocoşi.
Cum eram aşa aproape de Straja şi cum auzisem atâtea dar nu am fost
niciodată, am zis hai să urcăm.
Peisajul: superb! Locaţia: tristă! Foarte tristă! O fi fain iarna, nu zic, mie
mi s-au părut doar construcţii haotice,
foarte haotice, fără nici o facilitate şi nu mă văd petrecând un concediu
acolo. Bine că avem ţară frumoasă, plină de resurse şi ...cam atât.
Straja
Am văzut puţini oameni. Lumea ori e la muncă, ori e prea tristă să iasă
afară. Nu ştiu. Mi s-a părut pustiu şi abandonat într-un peisaj frumos rău de
tot. Sau poate e mai liniştită viaţa în localităţile mici, poate e liniştea
munţilor, poate e viaţa mai grea, poate suntem noi de aici, din vest, prea
agitaţi, prea grăbiţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu