Săptămâna trecută a fost ziua mea. Că la mine-i ca-n basme: 3 zile şi 3
nopţi. Că doar o dată în an e ziua mea şi e ocazia ideală să faci prostii, să
bei puţin mai mult şi să faci glume deocheate că deh, e ziua ta, lumea nu se
supără. Şi uite aşa, ziua mea a început joi şi s-a încheiat duminică şi dacă aş
fi putut, aş mai fi ţinut-o în prieteni şi leneveală cel puţin juma de an.
În ultimii ani, ziua mea s-a petrecut în două moduri: fie departe de casă
(mai mult sau mai puţin departe) şi sărbătorită în cerc extrem de restrâns, fie
acasă, la iarbă verde cu trupa. Prin Trupă se înţelege prieteni. Anul ăsta a
fost să fie cu trupa şi nu că nu aş fi vrut să plec departe, într-o frumoasă
excursie (Veneţia, de exemplu), ci pentru că dorul de prieteni a fost mai mare
decât dorul de ducă. Anul ăsta ieşirile cu prietenii au fost parcă mai puţine
şi devin, din păcate, din ce în ce mai puţine. Aşa că mi s-a părut ocazia
perfectă de a-i strânge şi de a petrece timp împreună. Că bere mai refuză
lumea, da chefuri mai rar.
Prieteni buni, prieteni, amici, am destui. Unii au venit, unii nu au putut.
La anu’ o fi
iar ziua mea: rămâne să vedem: home or away...:)
Aici, foarte mică parte din trupă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu