Piaţa Eurovision

Eu sunt fan Eurovision. Îmi place, deşi în fiecare an aceleaşi discuţii: s-a furat băh, s-a furat, e totul ştiut dinainte, e căcat măh Eurovisionul ăsta., şi aşa mai departe. Şi la noi, şi în finala mare, de unde şi titlul articolului. Pentru că da, e o piaţă unde lumea se ceartă şi se transformă în mahala, unde sunt acuze peste acuze şi nimeni, dar nimeni, dar nimeni, nu ştie să piardă, să accepte câştigătorul şi să îl felicite. Nu, la noi e circ că doar cum altfel.

În fine, nimic nou.

Deci mă uit la spectacolul ăsta din 2003 fără să pierd o ediţie. (Ok, am ratat una, dar dintr-un motiv foarte întemeiat: o zi de naştere).  Atunci a câştigat o manea.

Anul următor am descoperit-o pe Ruslana care a adus show şi foc pe scenă. Nu cântă ea să stai cu gura deschisă, dar puţini dintre câştigători o fac.      Anul următor mi-a plăcut mult pentru că a câştigat Elena Paparizou pentru Grecia. A fost şi prima şi singura ediţie în care am votat.

•       Anul următor a fost Lordi...să ne oprim aici, vă rog mult.
• -          Anul următor a fost rândul Serbiei să ia trofeul. O fată plinuţă, îmbrăcată în costum bărbătesc cu tenişi şi cântând piesă lentă (apăi nush ce zice ea acolo). Dar staţi liniştite fetelor, dacă nu vă dezbrăcaţi, nu vă puneţi silicoane şi nu vă puneţi unghii de 3 kilometri nu aveţi cum să aveţi succes.. totul stă în aspectul fizic! Stupid girls (nu zic io asta, P!nk zice).
• -          2008-2009-2010...mai bine nu mă uitam. Câştigători ieftini adică.
• -          Anul următor un Azerbaijan fain
• -          Anul următor a fost, poate, cea mai bună câştigătoare şi necontestată (prea puternic): Lorren, cu a ei Euphoria. Frumos.
• -          Anul următor a fost Danemarka cu una din piesele mele preferate din concurs.

România, notabilă cu Trăistariu, Sistem cu Luminiţa Anghel şi Paula Seling cu Ovi. Anul ăsta iar avem Eurovision (bine, la noi în fiecare an e povestea că vai, nu ştiu dacă putem participa, nu avem bani, nu ne susţine nimeni. Mah mă laşi…?) Personal, nu îmi place piesa. După ce am ascultat-o de câteva zeci de ori, m-am obişnuit cu ea. Întreg Eurovisionul e subiectiv pentru mine, nu fac analiza muzicală şi pe text, nu ascult melodiile dinainte. Anul ăsta mi-a atras atenţia reprezentantul sau reprezentanta Austriei, femeia aia cu barbă adică. E tot ce ştiu în acest an. În rest, nu le ascult să nu am favoriţi, să nu mă enervez. Aşa, în finală, stau cuminte ca la teatru.  Aştept cu nerăbdare finala, şi aştept cel mai tare ca Paula şi Ovi să îmi dea peste nas şi să ia un loc foarte bun. De preferinţă 1. Bine, o să intrăm în istorie ca cea mai proastă ţară organizatoare. Nu de alta, dar vom face evenimentul într-un parc probabil, că săli n-avem…

România intră diseară în semifinala 2. Asta e piesa