Conchita

Toată lumea vorbeşte de femeia cu barbă de la Eurovision. Sau de bărbatul în rochie. Sau cum vreţi voi. Adică ăla sau aia care reprezintă Eurovisionul.

Să o luăm încet.

E prima piesă, în afara României pe care am ascultat-o. Am scris mai jos că nu ascult piesele înainte de finală. Că apariţia e ciudată, mai ales într-un concurs de asemenea nivel, da! Că ce face omul în viaţa personală e treaba lui personală, iarăşi da!

Totuşi, e concurs.  Nu înţeleg nevoia asta de a şoca, de a atrage atenţia prin altceva decât voce. Mi se pare deplasat ca la cel mai mare concurs european de muzică să vină unu sau una în asemenea hal. Au mai fost acum câţiva ani Lordi şi de ce nu, noi, anul trecut.

Eu sunt extrem de indulgentă în ceea ce priveşte sexualitatea oamenilor. El cu el, ea cu ea, el cu ele, ea cu ei, el sau ea, indecişi, care-i treaba mea? Fiecare face ce vrea, cum vrea, nu mă priveşte pe mine. La concursuri naţionale, internaţionale, însă, parcă sunt puţin mai critică...

Am impresia că lumea se transformă şi nu în bine, iar în curând, extravaganţe de genul, vor fi la ordinea zilei.

Una peste alta, imi place piesa. Nu m-aş mira să şi câştige.

Aici e