Studiu de caz:
Luni: se caută bilet de avion, din Budapesta, pentru o destinaţie
apropiată. Din Timişoara nu zboară nimic în direcţia respectivă, de aceea ne
îndreptăm către vecini. Găsesc bilet, nu îl cumpăr.
Marţi: sun la agenţie, zic „Gata, Cristinelu, ală rămâne!” Aflu că s-a
făcut, peste noapte cu 25 de euro mai mult. Încăpăţânată din fire nu-l iau,
găsesc eu altul la acelaşi preţ. Ceea ce am şi făcut. Câteva zile diferenţă, zeci
de telefoane cu săraca fata, plec marţi,
ba miercuri, nu că-i musai joi,..., în cele din urmă plec sâmbătă, dar e
bun.
Varianta 1.
Avem una bucată companie low cost (hgiuqgiu4hoghi gbz943zv9, asta era o înjurătură că
e cum vrei numa lowcost nu). Un bilet: 77 euro. Fără bagaj, desigur. Vrei bagaj
mic, 30 euro, vrei mare 60. Deci, bilet low cost, 137 euro.
Varianta 2.
Avem una bucată companie „nelowcost”: bilet, plus bagaj de mână, plus bagaj
de cală, plus mâncare şi băutură la
bord: 155 euro.
Nu e mult 77 de euro pe bilet, dar de fapt acel 77 e dublu, că dacă omul
plecă o săptămână-două, gen, nu-i ajunge numa geanta de laptop la el...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu