M-am mutat!

De acum ma gasiti aici: http://dorisbociort.ro/
:)

Cum m-am îndrăgostit de Institutul Cultural Francez

Că sunt fan al Institutului Cultural Francez și al fetelor de acolo (Delia și Ingrid) cred că știți deja. Mi se întâmplă, deseori, să prind drag de oameni, acțiuni, cauze, evenimente, fără să știu foarte exact de ce. Despre cazul de față v-am mai povestit aici pe blog, deci nu mai detaliez.

Weekendul tocmai încheiat mi-a întărit convingerea că  am ales bine de cine să-mi placă. (da, mai dau și greș...). La Street Delivery am apucat să stau mai mult de vorbă cu fetele și am aflat o sumedenie de lucruri interesante despre Institut, am fost plimbată prin minunata și răcoroasa lor grădină. Clădirea e impresionantă, am și aflat povești legate de Ceușescu și de vremuri de mult apuse.

Pentru cine nu e la curent cu activitatea Institutului Cultural Frncez, îl rog eu tare să fie cu ochii pe pagina lor de Facebook. Sunt așa de multe evenimente minunate încât e trist rău să le ratați. Eu regret că nu voi ajunge la Zilele Filmului de Umor Francez (sper că am zis bine), evenimentul e exact de ziua mea și voi fi puțin plecată din localitate. Ce e și mai interesant e că au un excelent card numit Confluența Culturilor, care costă foarte foarte puțin pentru câte beneficii are. Și ca să vedeți că nu vorbesc prostii, Delia, Ingrid, cum procedăm cu cardul? Îl vreau neaparat și îl vreau luna aceasta J Cu el aveți acces la toți partenerii culturali, să tot fie vreo 40-50, muzee, teatru, librării, e zău o treabă foarte interesantă. De multe ori ne plângem că nu se face nimic bun pentru populație, ei uite se mai și face. Da, v-ați prins, sunt fan Institutul Cultural Francez!

Și în încheiere, vreau să le asigur încă o dată pe fete că, așa cum am spus în prima zi de Street Delivery, mă ofer voluntar pe viață la toate evenimentele organizate! All you have to do is let me know. Frumos ar fi fost să vă spun pe limba franceză, dar cu regret spun că nu știu. Iertare! Dar poate vin la cursurile voastre J

poze: Facebook Institutul Cultural Francez

Wishlist

După mare, m-am hotărât ce mai vreau anul acesta: un concert SIA! Dar rău de tot vreau!
Cred că e artistul meu preferată la ora actuală.

Cel mai frumos weekend!

Vă spuneam în descrierea din partea dreaptă, categoria despre mine, că beau bere rar și doar cu gașca. Așa și este și nu prea. Explic imediat.

Weekendul care tocmai a trecut a fost unul din cele mai reușite (dacă nu cel mai reușit) din acest an. Pentru mine a început de mult că am fost în concediu, dar hai că nu vă necăjesc tare. Practic, am început distracția de joi și am continuat-o fără încetare până duminică.

Am fost, așa cum am anunțat cu surle și trâmbițe, la un super festival. Zic super pentru că mi-a plăcut mie foarte tare, nu neaparat trebuie să fie așa pentru toată lumea. Muzica mea preferată e de departe folk, deci 3 zile de folk, prieteni, bere și aer liber este mai mult decât excelent. E ceea ce aș numi perfect! Absolut perfect!

Concluziile mele după 3 zile:

-          Prietenii sunt cel mai bun ”lucru” pe care îl poate avea un om

-          Muzica live sună divin tolănită în paie

-          Un om și o chitară e tot ce trebuie pentru a mă cuceri definitiv

-          Un om și o chitară fac cea mai frumoasă muzică

-          Berea rece pe soare merge de minune

-          Pot să beau mult mai multă bere decât m-aș fi așteptat

Si ceea ce probabil începe să devină motto-ul vieții mele: N-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit, e de-ajuns o mână de prieteni, în asfințit/ N-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit, e de-ajuns un cântec, de-ajuns și puțin infinit! :)

Prima mea conferință de presă!

A început cam așa:

-          Alo, fată, ce faci?

-          Bine, tu, la festival.

Și am povestit, ce mai faci, ce mai zici, mă laud evident că sunt în concediu și atunci se produce:

-          Aaaa, păi minunat, hai mâine de la 12 la conferința de presă!

Primesc comunicatul, am detaliile, vineri de la 12 sunt prezentă la prima conferință în calitate de invitat din viața mea!

Nu cred că e cineva din Timișoara sau din România să nu fi băut vreodată o bere Timișoreana. Se face aici la noi, am avut și ocazia să le vizitez fabrica, iar când m-au invitat să îmi povestească de evenimentul pe care se pregăteau să îl pornească am zis că nu e de ratat.

De când sunt în Timișoara nu am ratat niciodată Serbările Timișoreana. Avem o relație care durează din studenție, deci prietenia cu Serbările e veche și adevătară. Nu uit că anul trecut (sau să fie doi...?!), cum a început Goran Bregovic să cânte a turnat, tată, de nu am știut ce să facem de ploaie. Cum mare lucru nu aveam de făcut, am dansat și am sărit în ploaie, poate poate se oprește.

Anul acesta, din păcate, nu am putut să mă bucur la capacitate 100% de Serbări pentru că s-a suprapus cu un alt eveniment. Măh, urâtă treabă asta cu suprapunerea de evenimente frumoase, că vrei peste tot, dar, efectiv nu ai cum. Oricum, am băut o bere bună și rece, m-am văzut cu oameni faini și am primit și un voucher de free beer să beau cu gașca. Asta pentru că am fost cuminte!